Monday, 6 August 2007

Despre mare


A thing of beauty is a joy forever:
its loveliness increases; it will never
Pass into nothingness..."
J.Keats - Endymion

Ei, si daca toata lumea scrie despre mare, de ca sa n-o fac si eu, care sunt - ca sa zic asa - de-a casei? Nu pentru ca as vizita-o foarte des, desi e aproape (cred ca turistii o vad vara mai des ca mine), ci pentru ca, intr-adevar, constituie un balsam al sufletului de cate ori ajung "sa stau de vorba" cu ea.
In primul rand, pentru mine bucuria de a fi langa mare e mai deplina atunci cand sunt singura. (Indiferent de privirile curioase ale celor de sex mai mult sau mai putin opus). Atunci, pot visa, ma pot pierde in ganduri si valuri...Chiar la propriu, pentru ca aproape nu pot concepe o "vizita " la mare fara contactul direct, viu. Chiar nu inteleg teama unora de apa, de inec (probabil e vorba de anumite pulsiuni ale subconstientului, in relatie cu probleme psihologice profunde). Eu, cred ca daca ar fi sa mor, nu ar fi nici intr-un caz asa. Pentru ca ma simt prea bine, prea prietena cu ea. Probabil ca, eu fiind semn de foc (oricat "m-am domolit" in cursul anilor), apa imi aduce un echilibru.
Dar, duminica a fost o seara aproape perfecta. Spun "seara" pentru ca abia atunci am ajuns pe plaja. Dupa ce am visat putin pe mal (macar visele sa fie vise!), m-am hotarat sa ma bucur de adevarata placere a zilei, de darul lichid facut noua de divinitate. Si, a fost cu adevarat minunat, desi marea era putin agitata. Temperatura de vis, lume mai putina, curiosii absenti...Dupa mult timp, am simtit ca sufletul meu traieste, si fara melanjuri de dulce-amar. Dupa mult timp...
Mi-am incheiat seara la modul "filosofic", ca sa adaug inca o placere pe lista. Dupa ce am mers desculta impreuna cu o buna prietena pana la Cazinou, am vizitat un targ de carte descoperit intamplator chiar acolo, apoi, in drum spre casa, am avut o grozava si incitanta discutie pe tema vietii, diferentelor dintre caile spirituale ( religie versus energetica) , Bibliei, modului optim de a lua hotarari...si altele de care nu-mi mai aduc aminte. Se facuse noapte (ora 23), si noi tot mai stateam in fata blocului meu (fiind si vecine de cartier), ca babutele la usa inchisorii...
Si, cand te gandesti ca, de dimineata, nici nu stiam sigur daca voiam sa vad marea! De fapt, nu mai voiam nimic.(Mai am uneori asemenea momente!) Pana am deschis Biblia...
Iata ce inseamna marea pentru mine! In adolescenta, scrisesem si o poezie, dar s-a pierdut "pe drum". Oricum, nu era importanta, pentru ca reflecta doar momentul de atunci. L-am pastrat, in schimb, pe Charles Trenet. Sa ne aduca putina bucurie!



No comments:

Post a Comment

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...